
Dacă ai un copil căruia îi place să imite, îi place să se deghizeze în tot felul de personaje, un copil care spune "lucruri trăznite", îl poți considera candidatul ideal pentru un curs de teatru. Pentru mine e o mare bucurie să lucrez cu astfel de copii.
Dar teatrul nu este o activitate destinată "celor aleși". Am avut ocazia să lucrez cu copii care aveau probleme de încredere în propria persoană, copii care aveau dificultăți de exprimare, copii cărora le era greu să se concetreze pe o perioadă mai lungă de timp, copii care nu reușeau să colaboreze cu colegii și nu pot descrie bucuria pe care am văzut-o în ochii lor atunci când descopereau că pot să facă lucruri pe care mai înainte le-ar fi considerat imposibile.
Creativitatea, spontaneitatea, atenția și concentrarea, memoria, inteligența emoțională sunt prezente întotdeauna în personalitatea copilului și pot fi scoase la iveală dacă folosești metodele potrivite. Eu încă nu am întâlnit vreun copil căruia să nu-i placă teatrul, pentru că teatrul înseamnă joacă ( o joacă serioasă și cu obiective precise, e-adevărat!). Atmosfera de lucru este una relaxantă și ludică, pentru că un curs de teatru nu este o cursă, nu este o competiție, nu există învingători și învinși. Pe de altă parte modalitatea de lucru este personalizată, metodele sunt întotdeauna adaptate fiecărui copil în parte, pentru că nu există o rețetă universal valabilă și pentru că teatrul nu se poate face "la grămadă".
Nu ma consider un magician, nu ma pricep sa scot iepuri din palarie, dar efectele unui curs de teatru sunt palpabile,vizibile si pe termen lung. Un copil care si-a descoperit potentialul va deveni un adult mult mai usor adaptabil, un adult cu atitudine de invingator.